De ceva timp incerc sa-mi dau seama cum de intr-un timp asa de scurt oamenii din jurul meu s-au schimbat atat de mult.
Adica ieri eram toti impreuna si radeam din nimicuri si eram apropiati si astazi suntem ca niste straini. Abia daca ne mai salutam cand ne intalnim.
Fiecare sta inchis in lumea lui si nu mai da nici un semn de viata si nu mai reactioneaza la absolut nimic.
Stii cum era cand faceam lucrurile pe ascuns? Mergeam in parc si ne comportam ca “altii” si apoi radeam 2 zile de isprarvile facute. Sau cand mergeam sa ne facem “temele” pe terasa...
Iar tu mai stii cand “petreceam o noapte cu fetele”?
Te-ai pierdut pe aleile din parc putin cate putin, ai pierdut cate un element care te facea unic si uite asa ai ajuns ca “altii” atat de comun si de obisnuit.
Ok, inteleg ca am crescut si ca ne-am maturizat, dar prietenii care ti-au fost altaturi la greu si la bine inca te mai asteapta sa vii la locul bine cunoscut sa iti aduci aminte cum era sa ''traiesti''!
p.s.: nu te gandi ca noi nu am evoluat! Chiar am facut-o! Dar am pastrat un pic din nebunia aia si parca nu e completa formatia....
Call me!
RăspundețiȘtergeresi probabil ca nici nu v-a fi completa vreodata... indiferent cat timp a trecut o parte din suflet ramana inca tanara si ramane acolo... probabil ca intodeauan o sa te regasesti in acel copil de pe aleile parcului...probabil ca si acum mai razi de ispravile care le faci insa nu mai constientizezi... probabil ca probabilitatea probabila probeaza proba faptului ca nimic nu e cert...daramite PROBABIL...:)si poate ca nu oameni din jurul tau s-au schimbat ci poate ca orizonturile tale s-au largit considerabil in comparatie cu ale celor din jurul tau...Probabil(adica treci prin viata proband anumite4 sentimente si trairi care te schimba relativ si totusi TU ramai aceeasi)
RăspundețiȘtergere